Lucruri simple ca ridicatul din pat sau dusul lingurii la gura…sa articulezi un cuvant simplu, sau sa iti amintesti ce ai facut ieri…un anumit lucru.
Sa nu poti adormi, sa te trezesti din doua in doua ore ingrozit de anxietate si ganduri negre, sa fii cu ochii deschisi, contractati si umflati de lacrimi la cumpana dintre ora 5 si ora 6, paralizat de socuri de frica care iti strabat tot corpul, ca intr-un scaun electric- electrocutat si legat in propria teroare.
Sa nu te poti ridica din pat zile intregi, sa nu poti bea, sa nu poti manca.
Sa ai in cap smoala, sa nu iti aduci aminte, sa nu auzi, sa nu vorbesti, sa ai capul inundat de o singura ideea care te obsedeaza si iti roade creierul.
Sa ai capul piatra, sa te doara cumplit, sa ai ameteli, sa vezi in ceata, sa nu-ti simti corpul, si privindu-te in oglinda, sa simti ca esti de partea cealalta, detasat de tine, de corpul tau.
Sa nu mai simti realitatea, nu sa nu mai simti decat o durere adanca, grea, care te trage intr-un mâl fara scapare…..sa nu vrei….
Cam asa se simte ceea ce in DSM-IV se numeste episod depresiv major. Este ceea ce facut-o pe Ivan Anamaria sa isi ia viata.
Odihneste-te in pace , Ivan Anamaria
(http://afreuda.wordpress.com)
Umbre Sfasiate
November 15, 2010
Nu o cunosc…dar recunosc ca m-a intristat ce am citit:(
gabriela
January 11, 2011
Este destul de trist, ea era extrem de trista…
cristishady
December 14, 2010
Abia acum am dat de blogul ei, si parea o fata inteligenta. Din pacate lumea nu intelege gravitatea situatiilor in care se gasesc aceste persoane, insa stiu sa dea verdicte..
Pacat ca nu a putut fii salvata din starea asta.
gabriela
January 11, 2011
Asa este, era o fata foarte inteligenta si avea potential. Afectiunea era de mult timp, ceva a scapat de sub control, si s-a pierdut….