Frica este atat de raspandita, diversa si complexa, incat poate fi considerata o stiinta.
Practic oamenii se pot teme de orice: o anumita categorie de persoane, o situatie specifica, contexte particulare, un obiect, un animal, o emotie, un gand sau un comportament.
Frica se invata in mod direct, printr-o experienta traita in mod repetat, sau prin generalizare, adica prin observatie, de la altcineva (persoane apropiete, de regula, parinti si/sau rude care se tem de ceva anume).
Totul pleaca de la o experienta originara- la inceput a fost o singura persoana/situatie/emotie; un singur context, gand sau comportament care s-a repetat.
Oricare ar fi modalitatea de invatare a fricii, aceasta are la baza capacitatea de a se generaliza=> imaginea primei experiente se suprapune automat peste toate acele situatii care prezinta acelasi tipar. De exemplu: o experienta traumatizanta fata de o boala specifica va declansa frica in fiecare situatie de imbolnavire cu orice afectiune; teama insuflata de un parinte autoritar, se va manifesta fata de toate persoanele investite cu autoritate: profesor, medic, etc.
Din pacate frica imprima in creier tiparul pericolului si al stimului, fara elementele de discriminare, deci orice situatie similara reprezinta un pericol.
Din punct de vedere neurologic, cand simtim frica creierul produce o cantitate mare de adrenalina, care pompata inspre inima, o face sa bata mai tare, iar asta face sa creasca presiunea sangelui, muschii sa se contracte, corpul sa se incalzesca….apare transpiratia,… s.md.
In fata fricii, creierul are trei solutii: sa lupte(fight), sa fuga(fly) sau sa inghete (freeze). In mod evident o solutie este doar prima.
Frica nu are un de ce, ci un cum pentru ca frica se invata.
Daca frica se invata, iar repetitia este mama invaturii, atunci invatarea devine deprindere, iar frica un obicei. Ceea ce face ca frica sa fie o experienta invatata in tiparul de functionare al persoanei.
Ca orice stiinta, frica se dezvolata in jurul unei idei, iar ideea este cel mai rezistent parazit al mintii, iar mintea asediata de un parazit are nevoie de o contrastiinta.
Ca orice parazit, ideea este sensibila la expunere gradata, repetata si prelungita, iar expunerea inseamna experienta programata.
O experienta gradata, repetata si prelungita inseamna procesul de nasterii a unui nou tipar de experienta invatata.
Tiparul unui parazit se sparge prin invatarea de experiente functionale in fata fricii. Contrastiinta fricii insemna oportunitatea de a invata experiente alternative.
ana
July 7, 2011
Imi place ce ai scris despre frica. Asa e cum ai scris. Eu sunt o fricoasa dar imi place sa cred ca se poate scapa gradual de frica (probabil nu in intregime si pentru totdeauna
). Fight. Obervarea modului in care faci fata experientelor, alegerea altor cai decat fly si freeze iti pot schimba radical viata. Astfel de schimbari pot fi dureroase sau oricum nu sunt comode, dar….ce bine e sa nu mai mori de frica la orice adiere de vant! Pe de alta parte, frica sau rusinea, de exemplu, au sensul lor pentru supravietuire/socializare, daca nu sunt in acel grad ingrijorator incat sa inabuse viata.
gabriela
July 7, 2011
Schimbarea, chiar si pozitiva, vine la pachet cu un sentiment de disconfort. Important este sa stim si sa credem ca asta este doar o stare temporara; sa ramanem in expunere, concentrandu-ne pe proces si pe pasii mici dar deosebit de importanti pe care ii facem spre reinvatare