De cele mai multe ori perfectiunea nu este doar una dintre optiuni ci un standard. Pentru cei mai multi “a fi perfect” este o conditie. Si intotdeauna perfectiunea este legata de a fi si/sau a face.
In plan real perfectiunea nu este nici macar o optiune. A fi intr-un anumit fel, si a face ceva, tine de un context care inseamna mai multi factori la un loc.
Tehnic vorbind “a fi” depinde de factorul genetic, de educatie, varsta, de timp, de spatiu, si de ceilalti piloni din momentul X. Asta inseamna ca exista o probabilitate foarte mare sa nu fii perfect in acel moment specific. Cum viata este o insiruire de astfel de momente X, adunand fiecare procentaj de probabilitate din momentul X, suma va fi o probabilitate aproape de 100% sa nu fim perfecti la nivel global.
Pentru “a face” se aplica aceeasi formula, care desi se calculeaza dupa acelasi model, cu aceiasi factori, este probabil ca rezultatul final sa nu dea identic, pentru ca lucrurile nu sunt perfecte 
La o privire superficiala, parerea unanima este pentru perfectionism, iar cine este, se deduce logic ca ar fi foarte castigat si fericit.
La o privire mai realista si analitica, potrivit caculelor, perfectionismul este o imposibilitate, nici pe departe o conditie umana, sau un model de a face lucrurile in practica. Perfectionismul este o iluzie flotanta, seductiva, provocatore, promitatoare si perfida.
Dincolo de perfectionism nu exista nici fericire, nici bucurie, si nici macar satisfactie, ci doar o senzatie de frustrare si inabilitate de a fi atins ceva de neatins.
Cand perfectionismul devine un mod de a gandi, devine o povara pentru detinator, dar si pentru ceilalti din jur. Pentru a urmari perfectinismul inseamna hipervigilenta, tensiune, anxietate si supra solicitare.
Din pacate nu sunt putine persoane care vad perfectionismul ca pe o solutie, iar timpul nu face decat sa-l duca mai departe ca pe o mostenire.
Pentru multi dintre noi obsesia de perfectionism si performanta se leaga de o mare frica de abandon: “Daca nu fac nicio greseala, fac lucrurile cat mai bine, perfect, celalalt nu are de ce sa ma abandoneze, sau sa ma judece.”
Dar viata inseamna experienta, iar experienta se formeaza invatand. Iar cel mai probabil, cand inveti gresesti, pentru ca invatand in viata inseamna sa experimentezi stiluri proprii de functionare in diferite situatii de viata. Deci invatarea inseamna timp, implicare, greseli si cateodata pierderi, dar in esenta o experienta de viata este un castig pentru viitor. Un viitor care cu siguranta va mai oferi alte sanse si oportunitati.
Perfectionismul vine cu autoblamare si mult masochism, dar ce ce?
La inceputul cel mare, oamenii au crezut ca Pamantul este in centrul Universului, si au crezut asta 3 secole (i.e.n) pana cand cineva doar a sugerat ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui care sta fix. Noi de ce nu ne-am permite sa gresim macar cateva secunde?
Am vazut zilele trecute la avatarului unui prieten ceva foarte destept: “To live a creative life , we must lose our fear of being wrong.” Eu as spune: “To live a sane life, we must lose our fear of being wrong.”
In definitiv: Cine nu a gresit niciodata, sa arunce primul cu piatra.
……and I guess this was a break through in therapy 
October 3rd, 2011 → 11:14 p10
[...] multe despre perfectionist aveti aici.] Rate this: Da mai departe pe:Like this:LikeBe the first to like this post. Tagged: imperfect, [...]