Mie imi place frustrarea, si nu pentru ca sunt masochista, si nici pentru ca ma plateste cineva sa o traiesc.
Imi place din simplul motiv ca este ca atunci cand tusesti pentru ca ai racit- organismul iti trasmite un semnal ca undeva exista o problema. Si ca orice problema, cere sa fie rezolvata.
Mergand mai departe cu analogia, voi spune ca exista persoane care nu o tolereaza, tratand-o simptomatic dar cauza nu dispare ci creste, iar altele merg mai departe cu ea, chiar daca frustrarea reprezinta cu mare disconfort. Si mai exista o grupa de oameni- cei care o evita.
Eu cred ca frustrarea este buna pentru ca spune ceva despre noi- toleranta, rezistenta, vulnerabilitati. Parti care fac parte din noi, si care ne ajuta sa ne cunoastem.
Uneori frustrarea ne poate anunta ca nu suntem in momentul si locul potrivit, ca nu suntem langa cine trebuie, ca suntem nemultumiti ca facem un lucru, sau ca nu-l facem, ca nu putem sau ca nu vrem; ca avem nevoie de mai mult sau ca ne lipseste ceva; ca ne simtim neglijati sau hiperprotejati; sau pur si simplu ca avem nevoie sa schimbam ceva si sa crestem. Si ce de cele mai multe ori, urmarind ceea ce frustrarea ne arata schimbam ceva si crestem.
Uneori trebuie sa stim ca frustrarea dintr-un anumit context specific este naturala, si cel mai potrivit este sa o toleram fara teama.
Si mai cred ca ignorarea sau evitarea frustrarii este un fel de moarte a pasiunii. Frustarea ne tine in legatura cu ceea ce se intampla in noi si nu se vede cu ochiul liber; dar mai ales, este o vibratie care ne tine in legatura cu ce se intampla in mediul exterior.
Este acea persoana simpatica care ne mai da din cand in cand cate un branci moral, si ne mai trage de maneca sa privim mai bine acolo unde este nevoie.
I strongly believe that bedevil is good 
Posted on November 4, 2011
0